Devendra Banheart wearing a Hecuba t-shirt, from People Magazine.
Straight From My Mailbox:
Ostensibly a band founded in London, Sunny Day Sets Fire is a group with many homelands, many talents and many sounds. The quintet’s unique brand of hummable surreal pop is a perfect soundtrack to summertime that could perhaps best be compared to artists like Blonde Redhead, The Flaming Lips, Architecture in Helsinki and Band Of Horses. The mid-summer release of its IAmSound full length debut Summer Palace will certainly establish Sunny Day Sets Fire as a reference point unto itself.
MP3: Sunny Day Sets Fire - Brainless [Video]
MySpace: Sunny Day Sets Fire
Cand am auzit prima L.E.S. Artistes am fost sigur ca pe undeva trebuie sa fie mana lui Tegan & Sara. Ei bine, intuitia mea a dat gres pentru ca in spatele lui Santogold se afla M.I.A. si alti cativa producatori cunoscuti de breakbeat, rap si electro. Debutul este cu adevarat senzational si imi pare rau ca nu am timp acum sa intru in detalii si sa vi-l prezint cum trebuie. Albumul si-a facut aparitia pe torenti acum cateva zile prin urmare va indemn sa-l cautati cat mai repede posibil si sa va desfatati auzul cu el. O sa fiti surprinsi de ce o sa gasiti acolo, garantez pentru asta. Aaa era sa uit: atasez langa post eticheta de FOARTE RECOMANDAT! ;)
MP3: Santogold - L.E.S. Artistes
MP3: Santogold - You'll Find A Way
MP3: Santogold - Say Aha
MySpace: Santogold
E greu sa spui despre Phoebe Killdeer ca ar fi o simpla novice care tocmai a rasarit in peisajul muzical. Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun am sa va reamintesc ca miss Killdeer a contribuit deja cu minunata ei voce pe Bande à Part, al doilea album semnat Nouvelle Vague si a mai avut printre altele niste colaborari cu Basement Jaxx sau cu inslandezii de la Bang Gang. Si tind sa cred ca prezenta ei in cadrul Nouvelle Vague n-a fost chiar intamplatoare din moment ce Marc Collin, omul din spatele acestui proiect este si co-producator pe Weathers Coming, primul ei album solo lansat de mai bine de o luna. "Actually most of the songs on the album were written before joining Nouvelle Vague. I wrote all of them except ‘Jack’ which was co-written with Carlos Mejuto from Carlos & The Bandidos, a fantastic rockabilly singer. I would put down a rough guitar, a few keys and some percussion rhythms and Marc Collin would help me make it sound how it sounds now on the album” spune Phoebe intr-un interviu pentru Music Towers. In ceea ce ma priveste, fara sa vreau Phoebe Killdeer & The Short Straws imi amintesc de felul in care au debutat Nicole Atkins & The Sea anul trecut, Phoebe fiind insa o varianta ceva mai temperamentala a lui Nicole sau haideti sa zicem mai apropiata de PJ Harvey si Tom Waits decat de Leonard Cohen sau Roy Orbison. Cocktailul rafinat de psych, jazz, rock si folk pe care ni-l propune domnisoara asta ma obsedeaza de cateva saptamani bune si nu cred ca ma voi hazarda degeaba daca il consider atat de repede unul dintre cele mai bune debuturi ale anului. Voua cum vi se pare? =)
MP3: Phoebe Killdeer & The Short Straws - He's Gone
MP3: Phoebe Killdeer & The Short Straws - Jack
MP3: Phoebe Killdeer & The Short Straws - Looking For A Man
MySpace: Phoebe Killdeer & The Short Straws
Mr. Gnome sunt un duo debutant deosebit de orginal din Cleveland care mi-au trimis recent un mp3 pentru blog. Initial as fi vrut sa-i includ in postul anterior dar muzica lor e suficient de sofisticata incat sa merite pe deplin un post separat.
Din fericire nu este vorba de un alt garage-rock duo cum sunt atatea in ultima vreme, muzica lui Nicole Barille(chitara/voce) si a lui Sam Meister(tobe) atrangand comparatii mai degraba cu nume precum Bjork, Portishead, Massive Attack, Pj Harvey, Tool, Diamanda Galas, Cat Power sau Blonde Redhead, adica jumatate din Walk Of Fame-ul alternativ. Ce-i drept comparatiile sunt foarte pertinente insa nu stiu cat de util este sirul acesta de nume ca sa va formati o imagine despre ei. De ce? Pentru ca tocmai cand incepi sa ai senzatia ca i-ai descifrat cat de cat modul violent in care evolueaza fiecare melodie te nauceste complet. Stilul lor mi s-a parut cat se poate de autentic si revigorant desi sunt convins ca nu va prinde la foarte multa lume atata timp cat le lipseste genul acela de facilitate prin care sa le poata fi aplicata eticheta de "usor digerabili". Nu stiu inca ce parere aveti voi despre ei dar in ceea ce ma priveste cred ca ar trebui dati ca exemplu de cum ar trebui sa sune rockul alternativ in 2008.
MP3: Mr. Gnome - Pirates
MySpace: Mr. Gnome (veti gasi alte 2 piese, dintre care va rog sa ascultati mai ales Night Of The Crickets)
PS: Cine a vazut noul videoclip al domnisoarei Kaki King la piesa Pull Me Out Alive?
PS2: Sa inteleg ca nimeni nu mai are chef de 10 Days Of Covers? =S
Sunt sigur ca ati constat deja ca in ultimii ani, odata cu aparitia blogurilor de muzica si a fenomenului MySpace completat de surogatele sale mai mult sau mai putin performante, Marea Britanie s-a transformat intr-o cloaca inepuizabila de formatii aparute exact ca si ciupercile mutante dup-o ploaie acida. Cu alte cuvinte, cand zilnic apar sute sau chiar mii de tineri pregatiti asiduu si eclectic sa rupa gura targului, devine aproape imposibil sa distingi adevarata valoare si sa nu cazi prada entuziasmului manifestat de milioanele de musculite ce graviteaza in jurul unui artist nou. Iar faptul ca englezii au dezvoltat o pasiune de-a dreptul perversa de a imbratisa orice tanara cantareata aparuta peste noapte, nu face decat sa-mi confirme teoria.
Si atunci cum se vor distinge in timp Sandi Thom, Kate Nash, Amy MacDonald si alte marii cu aceleasi palarii, adica artiste fara substanta necesara sa produca un debut suficient de bun incat sa supravietuiasca exigentelor calendarului?! Evident, veti zice ca nu e vina lor ca gusturile publicului se schimba cu viteza luminii si ca tendintele apreciate ieri sunt depasite astazi, veti spune ca nu a fost niciodata obligatoriu ca primul album sa dovedeasca autoritatea sau credibilitatea unei artiste, lucrurile acestea se pot castiga in timp la fel de bine cum se si pot pierde in cazul un debut fulminant. O serie de argumente la care am de ales intre a fi un simplu spectator sau un opozant vehement... Deocamdata merg pe prima varianta pentru ca nu am garantia ca in cazul Laurei Marling nu m-am lasat si eu la randu-mi influentat de hype-ul britanic. Dar din moment ce tipa asta pare sa-mi confirme pana acum un lucru pe care-l intuiam demult si anume ca muzica evolueaza iar greselile tind sa se corecteze in timp, sper ca nu.
De ce o vad mai deosebita? Pentru ca indiferent daca recunoaste sau nu, se vede de la o posta ca duduia aceasta blonda cu infatisare de Courtney Love tanara si independenta de prafuri a citit-o pe Suzanne Vega, l-a ascultat pe Ryan Adams si a invatat de la Joni Mitchell. Iar daca gresesc, bravo ei, inseamna ca are un fler deosebit pentru povesti acompaniate de chitari acustice, de urme subtile de pian si de voce cand domolita, cand rascolitoare.
E mai buna oare decat Kate Nash sau Amy MacDonald? Indraznesc sa cred ca e mai buna decat amandoua la un loc si poate daca s-ar strofoca mai mult ar cuceri o lume intreaga fara prea multe compromisuri. Dar bineinteles, lucrul acesta ar fi mult prea obositor pentru o persoana modesta care tocmai a implinit varsta majoratului si care a declarat ca atunci cand se afla pe scena o trec palpitatiile.
MP3: Laura Marling - Night Terror
MP3: Laura Marling - New Romantic
MP3: Laura Marling - My Manic And I
MySpace: Laura Marling
Black and Gold este genul de piesa catchy cu versuri decent spre imbecile, pe care te poti trezi fredonand-o atunci cand neuroni tai extenuati decid sa-si ia pauza binemeritata.
Cum ai mei probabil se simt groaznic de obositi nu e de mirare ca de fiecare data cand timpanele mele isi trag sufletul cateva minute, "Cause if you're not really here/Then i don't want to be either/I wanna be next to you/black and gold, black and gold, black and gold" mi se repeta obsesiv in gand.
Ultima oara cand am mai fost atat de acaparat de o melodie electro-pop de vina au fost "D.A.N.S.U.L." lui Justice si "Eu Cred Ca" a lui Simian Mobile Disco. Ce-i drept pe tipul asta nu-l poti pune chiar pe aceasi felie de branza cu cele doua formatii, adica mai repede il vad cu putina publicitate ca pe un concurent serios pentru Justin Timberlake decat pentru ceilalti doi, dar sa revenim: electro, funk, pop, soul, meet Sam Sparro, cause he's probably going to be HUGE by the end of this year!
MP3: Sam Sparro - Black And Gold
MP3: Sam Sparro - Sally
MP3: Sam Sparro - Black And Gold (Russ Chimes Remix)
MySpace: Sam Sparro
PS: Noul single al veteranului Brian Adams poate fi descarcat gratuit si legal pe hvm.com. Anul acesta Brian se intoarce cu un nou album "11" programat pentru lansare in 17 martie.
The Courteeners sunt 4 englezi din Manchester programati sa debuteze anul asta pe 4 aprilie cu un album produs de Stephen Street cunoscut pentru colaborarile precedente cu The Smiths, Blur, Babyshambles, The Zutons sau Kaiser Chiefs. Ramane sa aflam la momentul potrivit ce-o fi de capul lor, dar pana atunci nu va impiedica nimeni sa nu va bucurati de cel mai nou videoclip/single ce le poarta semnatura! Va place, nu-i asa? =D
MP3: The Courteeners - Acrylic
PS: Acum cateva zile am primit un mail de la un regizor ceh, Simon Safranek pe numele lui, prin care ma invita sa urmaresc in premiera cel mai nou videoclip regizat de dansul la piesa We Are Modern al trupei maghiare Hangmas si sa-i comunic parerea, lucru pe care l-am si facut. Daca sunteti curiosi cum arata videoclipul sau cum suna Hangmas, formatie despre care trebuie sa recunosc ca am auzit pentru prima oara de ea, puteti viziona videoclipul AICI.
Pustoaica asta aparuta de nicaieri pe la sfarsitul lui 2007 a rupt gura targului odata cu lansarea videoclipului de la I'm Good, I'm Gone, ce curpinde o varianta acustica live cantata alaturi de invitati de seama precum Robyn, Adam Olenius si Bebban Stenborg de la Shout Out Louds, Lars Skoglund de la Laasko si Daniel Varjo de la The Concretes, adica aproape jumatate din crema muzicii suedeze actuale. Stiind ca Youth Novels - LP-ul ei de debut a fost produs de nimeni altul decat Bjorn Yttling de la Peter Bjorn and John, felul inspirat si revigorant in care jongleaza cu ritmurile n-ar trebui sa mai surprinda pe nimeni. Asadar, daca ma voi aventura in predictii numind-o "probabil cel mai bun export suedez din 2008" nu cred ca voi fi foarte departe de adevar. Dar pentru ca pana la momentul in care tragem linie mai este destul timp, va indemn s-o ascultati chiar acum:
MP3: Lykke Li - I'm Good, I'm Gone
MP3: Lykke Li - Little Bit
MP3: Lykke Li - Breaking It Up
Video: I'm Good, I'm Gone
MySpace: Lykke Li
School Of Language e numele proiectului solo a lui David Brewis, ex-solistul de la Field Music. Artistul s-a orientat spre un pop-rock experimental destul de interesant fara a se detasa complet de sound-ul fostei formatii. Desi Sea From Shore, albumul sau de debut, nu e chiar atat de extraordinar pe cat ar fi putut sa fie, am increderea ca Brewis se afla pe drumul cel bun si ca merita din plin sa fim cu ochii pe el in viitor.
MP3: School Of Language - Rockist Part 1
MP3: School Of Language - Poor Boy
MySpace: School Of Language
Acele formatii care dau dovada de maturitate emotionala si implicit artistica, inca din momentul care debuteaza, sunt la fel de rare ca si sansa de vedea un curcubeu intr-un oras acoperit de smog. Nu stiu cat de edificatoare e comparatia, dar cert e ca baietii acestia se pot incadra fara urma de indoiala in aceasta categorie de raritati. Orice lauda pe care le-as aduce-o in speranta de va convinge sa le acordati cateva minute din timpul dumneavoastra pretios probabil ar fi insuficienta in comparatie cu ceea ce merita si prin urmare, nejusta fata de ei. Tocmai de aceea voi iesi subtil din peisaj lasandu-va in compania celor pe care ii declar castigatori ai titlului de "best unsigned act in the world today" - The Gadsdens, ladies and gents:
MP3: Sailor Song
MP3: Trouble In Mind
MP3: The Confession
MySpace: The Gadsdens
These New Puritans sunt exact genul ala de formatie debutanta, foarte promitatoare si foarte dificila atunci cand vine vorba sa-i incadrezi in vreun gen anume. Pe MySpace s-au autodelimitat prin Live Electronics/ Big Beat /Shoegaze, si intr-adevar au cate ceva din fiecare, insa privit in ansamblu sound-ul lor e cat se poate de experimental, in sensul ca imbina aproape orice de la garage, electro-punk si pana la drum'n'bass.
Best Pyramid, albumul lor de debut urmeaza sa fie lansat pe data de 4 februarie in Marea Britanie prin Angular Records (acelasi label care i-a dat pe Bloc Party, pe Klaxons sau pe The Violets) si in 18 martie in S.U.A. prin Domino Records.
MP3: These New Puritans - Elvis [alt link]
MP3: These New Puritans - Swords Of Truth [alt link]
MySpace: These New Puritans
Video: These New Puritans - Elvis
Patrick Cleandenim e unul dintre cei mai talentati tineri debutanti pe care i-am ascultat in ultima vreme. In primavara acestui an, Cleandenim si-a lansat primul album, Baby's Come Home, o splendoare de pop si jazz specific anilor '50, suprasaturata de voci clasice si aranjamente orchestrale halucinante. Pe cat de vechi sunt influentele care l-au inspirat pe tanarul muzician, pe atat de proaspat este sound-ul lui in comparatie cu pop-ul lalait si promovat de mass-media. Ultra Recomandat! =)
Din Suedia au rasarit in ultima vreme o gramada de nume incantatoare precum Peter Bjorn and John, Jens Lekman sau Jose Gonzales. Urmand acelasi trend, Little Dragon, cei 3 suedezi din Gothenburg si superba lor vocalista de origine japoneza, Yukimi Nagano si-au lansat de curand albumul de debut. Grupul imbina elemente de jazz, soul, muzica electronica si pop, amintind uneori de muzica lui Bjork, Massive Attack, Prince sau de Kate Bush. Nu sunt vreo revelatie si nici nu au produs vreun cutremur in industria muzicala, dar important este ca au un inceput promitator, un sound decent si un potential foarte mare. =)
La fel ca Van She, Operator Please vin din Australia si sunt considerati unul dintre cele mai incendiare debuturi ale anului. Dupa ce in august au captat atentia tuturor cu "Just A Song About Ping Pong", pe 10 noiembrie au scos pe piata primul album care le poarta semnatura, Yes Yes Vindictive. In Europa il putem astepta dupa 10 decembrie, data la care va fi lansat oficial in Marea Britanie. =)
Le Loup sunt un grup de 7 tineri americani care s-au apucat de muzica pe la sfarsitul lui 2006.
Anul acesta pe 11 septembrie si-au lansat si albumul de debut, The Throne of the Third Heaven of the Nations' Millennium General Assembly, album care din pacate a trecut cam neobservat. Deoarece sound-ul formatiei este unul cat se poate de promitator, nu pot sa sper decat ca aceasta nedreptate sa fie corectata in timp. =)
MP3: Le Loup - Outside Of This Car, The End Of The World!
MySpace: Le Loup
Andrew Jackson, omul cu nume de presedinte american a dovedit inca o data ca este un muzician extrem de talentat.
Dupa ce a parasit grupul fara nici un viitor, Murder Of Rosa Luxemburg, a decis sa-si faca propriul proiect solo. Asa s-a nascut House Of Brothers.
Dupa cum relateaza el, "This is a songwriting project. It's about constructing precise and thought provoking music that draws it's influences from the city, relationships, people in bars, philosophy, religion or anything that makes for a good story".
Va puteti astepta la melodii acustice, cu parfum de folk si indie-pop, cu versuri inteligente si voce calda. In noiembrie isi va lansa si primul EP Deadman, dar pana atunci nu ezitati sa-l asculti pe MySpace.
MP3: House Of Brothers - Deadman
Pe One eskimO l-am descoperit acum cateva zile pe MySpace la Featured Videos. Nu am gasit prea multe informatii despre artistul sau artistii care se afla in spatele proiectului cu exceptia faptului ca au avut o colaborare cu Faithless, dar cert e ca se pricep foarte bine sa atraga curiozitatea asupra lor. Asa cum au facut si Gorillaz de altfel, pana s-a aflat ca in spatele lor se afla Albarn. Ca stil, muzica lor este intima si meditativa, cu versuri inteligente si constructii sonore interesante. Mi-a placut in mod special povestioara pe care au postat-o la descriere pe profilul lor si pe care o puteti citi in randurile urmatoare:
The little eskimO wondered and wondered, in fact he spent so much time wondering. When he wasn't wondering he was thinking up stories, and singing along with tunes that lived in his head. You see the little eskimO loved nothing more than just to sing. Now, every night shortly after the moOn came out and gazed down he would collect his stories and songs and walk away from the village, past the lake and towards the large snow hills. On arriving he would clamber onto his ark, and smile. Home, the ark was the only place the little eskimO felt comfort and belonging. It was here in his beautiful ark that he would figure out how to join the stories with the songs that floated around in his head.
Through the still of the night the sounds would wander across the lake, into the quiet corners of the land. enchanted by the beautiful sound, three very curious animals decided to be brave and follow the noise. First to head towards the sounds was a giraffe. The giraffe's favourite thing in the whole world was to bang on stuff. So, not surprisingly that's what he did, mostly from the moment he opened his eyes to the moment before he drifted away to sleep. The little eskimO smiled at the giraffe as he joined in and added rhythm to the eskimO's songs.
Next to join the party was a monkey. ""I can play the bass and the horn,'' shrieked the monkey. Every note the monkey played was in perfect harmony with the little eskimO's heart.
The eskimO, giraffe and monkey stopped playing as they listened to the most beautiful guitar sound that any of them had ever heard. Looking out over the ark they saw a penguin padding his way towards the ark strumming his guitar.
The little eskimO was so excited, that he and three new friends all began to play music and sing along to his stories.
After much singing, banging, strumming the guitar and honking the horn, the four friends stopped, looked up at the sky, stared at the moon, and wondered what lay beyond the shimmering stars that featured right on the tip of skyscape.
They decided that they would all head out and travel above the seas, past the moon and the planets and venture out through the stars. They would travel together on the eskimO's special ark. For this was no ordinary ark, this was a dream ark. On this they could go anywhere they wished, all they needed to do was to play their music and follow their dreams. (One eskimO)
One eskimO - Hometime, un videoclip genial de bine realizat. =)
MySpace: One Eskimo
Saptamana trecuta i-am prins pe VH1 aproape de fiecare data cand am deschis televizorul. Faptul ca erau in heavy-rotation nu ma surprinde din moment ce melodiile lor sunt patologic de dansabile( =D), ritmate si foarte foarte catchy. Albumul lor de debut, The State of Things a fost intens mediatizat in UK probabil si datorita prieteniei dintre liderul formatiei, Jon "Reverend" McClure si Alex Turner sau Matt Helders, vocalistul, respectiv tobosarul din Arctic Monkeys alaturi de care Reverend a facut parte din grupul efemer Judan Suki. Ca sa nu ma lungesc inutil, Reverend and The Makers combina elemente de indie, electro, disco si funk, muzica lor fiind numai buna pentru petreceri, jogging si alte activitati ce pot fi sustinute prin ritm. :P
MP3: Reverend and The Makers - He Said He Loved Me
MP3: Reverend And The Makers - Heavyweight Champion Of the World
MySpace: Reverend And The Makers
Tanara Nash ne canta despre viata adolescentina, melodiile ei avand povesti pline de umor sec pe genurile pop, indie si alternative rock. Aceasta ne dezvaluie ca cea mai mare influenta asupra stilului ei a avut-o Regina Spektor, insa criticii o compara cu Lily Allen datorita principiilor asemanatoare in care a scris versurile.
Albumul de debut, Made of Bricks, a fost lansat pe 6 august 2007 de catre Fiction Records si a ajuns pe locul 1 in clasamentul
MySpace: Kate Nash
MP3: MouthWash
.
