luni, martie 3

Laura Marling

Sunt sigur ca ati constat deja ca in ultimii ani, odata cu aparitia blogurilor de muzica si a fenomenului MySpace completat de surogatele sale mai mult sau mai putin performante, Marea Britanie s-a transformat intr-o cloaca inepuizabila de formatii aparute exact ca si ciupercile mutante dup-o ploaie acida. Cu alte cuvinte, cand zilnic apar sute sau chiar mii de tineri pregatiti asiduu si eclectic sa rupa gura targului, devine aproape imposibil sa distingi adevarata valoare si sa nu cazi prada entuziasmului manifestat de milioanele de musculite ce graviteaza in jurul unui artist nou. Iar faptul ca englezii au dezvoltat o pasiune de-a dreptul perversa de a imbratisa orice tanara cantareata aparuta peste noapte, nu face decat sa-mi confirme teoria.

Si atunci cum se vor distinge in timp Sandi Thom, Kate Nash, Amy MacDonald si alte marii cu aceleasi palarii, adica artiste fara substanta necesara sa produca un debut suficient de bun incat sa supravietuiasca exigentelor calendarului?! Evident, veti zice ca nu e vina lor ca gusturile publicului se schimba cu viteza luminii si ca tendintele apreciate ieri sunt depasite astazi, veti spune ca nu a fost niciodata obligatoriu ca primul album sa dovedeasca autoritatea sau credibilitatea unei artiste, lucrurile acestea se pot castiga in timp la fel de bine cum se si pot pierde in cazul un debut fulminant. O serie de argumente la care am de ales intre a fi un simplu spectator sau un opozant vehement... Deocamdata merg pe prima varianta pentru ca nu am garantia ca in cazul Laurei Marling nu m-am lasat si eu la randu-mi influentat de hype-ul britanic. Dar din moment ce tipa asta pare sa-mi confirme pana acum un lucru pe care-l intuiam demult si anume ca muzica evolueaza iar greselile tind sa se corecteze in timp, sper ca nu.

De ce o vad mai deosebita? Pentru ca indiferent daca recunoaste sau nu, se vede de la o posta ca duduia aceasta blonda cu infatisare de Courtney Love tanara si independenta de prafuri a citit-o pe Suzanne Vega, l-a ascultat pe Ryan Adams si a invatat de la Joni Mitchell. Iar daca gresesc, bravo ei, inseamna ca are un fler deosebit pentru povesti acompaniate de chitari acustice, de urme subtile de pian si de voce cand domolita, cand rascolitoare.

E mai buna oare decat Kate Nash sau Amy MacDonald? Indraznesc sa cred ca e mai buna decat amandoua la un loc si poate daca s-ar strofoca mai mult ar cuceri o lume intreaga fara prea multe compromisuri. Dar bineinteles, lucrul acesta ar fi mult prea obositor pentru o persoana modesta care tocmai a implinit varsta majoratului si care a declarat ca atunci cand se afla pe scena o trec palpitatiile.

MP3: Laura Marling - Night Terror
MP3: Laura Marling - New Romantic
MP3: Laura Marling - My Manic And I

MySpace: Laura Marling

7 raspunsuri:

Bjorker spunea...

fin debut...dar.

Clover Shaped Screwdriver spunea...

Dar...? Chiar sunt curios ce parere ai despre ea.

krossfire spunea...

Hmm...nu am apucat inca sa ascult dar ma bucur ca nu numai eu am considerat-o pe Sandi Thom ''one hit wonder'' :)

LiarLiar spunea...

m-am blocat pe night terror.
e superba, creepy, tot ce trebuie.

Clover Shaped Screwdriver spunea...

@Krossfire
One Hit Wonder-ul de Sandi se pregateste sa revina cu album nou, iar cei de la Sony BMG au inceput deja sa o promoveze intensiv.

@Liar Liar
Stiu, aia e si preferata mea de pe album. =D

Bjorker spunea...

Are ostentatiile ei...Dar se detaseaza. Sunt multe de zis.

Mai bine expun toata opinia mea cu o vorba de-a ei dintr-un interviu in revista Q, numarul pe februarie pe care il am acum in mana:

"I DON'T DO LAME, BORING, BITCHY GIRL MUSIC."


...Cred ca imi place definitiv. :)

Clover Shaped Screwdriver spunea...

Dap, adevarat graieste mademoisella!