Maraton de weekend (Kumm+Byron)

Cum sa iti petreci ziua de nume? Ai putea sa mergi la un local linistit cu muzica buna cu prietenii tai, ai putea sa mergi intr-un club sa dansezi pana cazi lat, ai putea sa mergi intr-un bar sa bei pana iti pierzi mintile. Ai putea sa faci toate astea, sau ai putea alege sa faci ceva mai bun de atat. Ai putea sa mergi la un concert live, unde o sa ai parte de muzica buna, vei fi cu prietenii tai, vei dansa pana cazi lat si poti sa si bei cat vrei. :)
Ma veti intreba poate de ce am ales sa imi incep astfel postul, ca deh, de obicei eu scriu despre concerte... Asta si intentionez sa fac, in cele ce urmeaza. De ce am zis de ziua de nume? Simplu, a mea a fost vinerea trecuta. De ce am zis de concert? Pentru ca a fost concert Kumm in Laptaria lui Enache. Imi era dor de un concert Kumm, caci am cam absentat la ultimele concerte ale trupei. Mai exact, ultimul la care am ajuns a fost cel aniversar, acum vreo luna.
Trebuie sa recunosc ca nu aveam un mare chef de concert in seara aia, dar m-am dus pentru ca nu mai fusesem de ceva timp si pentru ca stiu ca concertele Kumm au ceva special si reusesc cumva sa te scoata din starea ta obisnuita si sa te introduca intr-o stare euforica neasteptata, sau cel putin la mine cam asta este efectul.
Concertul a fost minunat. Am dansat pana nu am mai putut, am cantat, ne-am simtit bine.
Am avut 1000 de chipuri, am avut One Life Left, am avut Bara, bara, gol, gol, am avut Dictionary cantata cu publicul, am avut Hand in a Mirror. Am avut un Curse la fel de reusit ca intotdeauna si un Marty de zile mari. Minunat, absolut minunat. Si Freeze, sa nu uit de Freeze:

Si scandal, intr-o varianta mult mai dansanta. Vrem sa facem Scandaaaal!
Si mai presus de toate, am avut Little Blue, piesa care imi place foarte mult si pe care nu am auzit-o niciodata cantata live cu Catalin la voce. A iesit absolut minunat. Mai vreau, mai vreau!
La bis, am avut un Butterflies cantat mai mult de public, decat de Catalin. Bai, si ce bine stim sa cantam in cor. Pe bune! Tot la bis a mai fost si un combo The Mask- Nightflight. Un concert de exceptie, un public minunat si un singur regret dupa - a fost ultimul concert Kumm de anul acesta. Nu putem decat sa ne consolam cu faptul ca anul mai are mai putin de o luna.

*** pana atunci, puteti vizita:
www.myspace.com/kummband
www.kumm.ro
http://souncheck.adverb.ro
pentru vesti si informatii despre Kumm

Aniversare Byron 1 an

Pe 1 decembrie, formatia Byron a implinit un an. Un an plin de realizari, as zice: au avut o groaza de concerte, atat in Bucuresti, cat si prin tara, au participat la Stufstock si, cel mai important, si-au lansat primul album. Felicitarile, masa si dansul s-au tinut in Clubul Taranului.
A fost multa lume, semn ca au fost destui care au preferat sa vina la o cantare live, de bun gust, in loc sa se inghesuie ca sa vada marele brad de la Unirii.
Desi au fost cateva probleme cu sunetul la inceput, problema a parut ca s-a rezolvat pe parcurs, sau, eu stiu, pur si simplu ne obisnuisem noi cu sonorizarea. Oricum, am ceva experienta in privinta concertelor Byron, si pot spune ca indiferent de sonorizare, nu ai cum sa nu te simti bine la concertele lor.
In urma cu un an, incepusera cu Fake Life, piesa care a fost de nenumarate ori prima piesa in concerte. La un moment dat, devenise un fel de stereotip: Fake Life prima, Toast Proposal, la bis. Cu toate acestea, concertele nu au avut niciodata o structura standard, si pot spune ca de fiecare data trupa pregateste o surpriza pentru ascultatori. Nu ai cum sa te plictisesti de concertele lor. Putine trupe reusesc sa aduca ceva nou la fiecare concert, Byron este una dintre ele, lucru pentru care tin sa ii felicit.
De data aceasta, concertul a inceput, tot in forta, este adevarat, insa cu Losing Control. Am mai spus si alta data, o sa o spun si acum. Losing Control este piesa care imi place cel mai mult de la Byron. Mi-a placut de prima data si inca nu a fost o alta care sa o surclaseze, desi sunt multe altele care imi plac foarte mult. Dar, stiti cum e, prima dragoste nu se uita asa usor (as zice niciodata, dar parca e prea mult, nu?). Pentru cei care nu au avut pana acum ocazia sa asculte Byron, aceasta este piesa:

Concertul a fost ca de obicei un mix intre piesele de pe album, piesele noi si cateva coveruri de exceptie. Dintre acestea din urma, a fost unul pe care as vrea sa il amintesc, nu l-au mai cantat pana acum, si recunosc, nu m-as fi gandit niciodata ca il vor canta, dar au facut-o, si le-a iesit incredibil de bine. Dar hai, ca m-am luat cu vorba si am uitat sa spun despre ce era vorba: Audioslave - Show Me How to Live.
Pe langa coverul asta nou intrat in repertoriul Byron, am avut parte si de o piesa nou nouta, pe numele ei A Peaceful Mind, o piesa foarte draguta, de altfel. Iata si o inregistrare. Calitatea nu este extraordinara, dar ne multumim si noi cu ce avem.



Cu toate astea, trebuie sa marturisesc ca imi place mai mult Blinded by Sunshine, cealalta creatie noua marca Byron. Din nefericire, pentru aceasta nu posed inregistrare si singurul mod in care o veti putea auzi va fi daca veti merge la un concert.
Sunt cateva piese Byron la care publicul are o contributie importanta, si as aminti aici No Man's Land cu al sau pararapapai pe final, The Dawn of a Drunk Bum cu rapptararumul ei, si bineinteles "hitul verii" Essential Piece si acel againandagainandagain molipsitor care o incheie.

Seara s-a incheiat cu un o urare de "La multi ani" din partea publicului entuziasmat.

Pentru cei care au simtit nevoia de o doza in plus de Byron, la nici o saptamana departare, mai exact pe 7 decembrie, in Lapataria lui Enache (loc cu o insemnatate deosebita pentru trupa, pentru ca aici s-au lansat) a avut loc un alt concert Byron. Lume multa si de aceasta data, semn ca, desi concertul aniversar a fost destul de lung, publicul simtea nevoia de mai mult.
Nu am putut trece cu vederea forma de invidiat in care s-a aflat Cristi Matesan, care ne-a oferit un adevarat spectacol la tobe. In afara de asta, pe No Man's Land, ne-a aratat inca o data ca ar putea foarte bine sa fie si un vocalist bun, daca ar dori asta. Noi insa ii dorim o cariera cat mai lunga in spatele tobelor, ca tare bine ii sta acolo.
Concertul s-a terminat cu un cover Lazy care l-ar fi facut gelos pe insusi Bertrand Cantant daca ar fi fost de fata.

***mai multe despre Byron pe:
www.byronmusic.ro
www.myspace.com/byronmusicspace