Rock Werchter 2009 - short chronicle

Best of and nearly impossible to describe in words how terrific their performances were: Fleet Foxes, Coldplay, Yeah Yeah Yeahs, Jason Mraz, 2 Many Djs, Regina Spektor, Elbow

Strong performances: Oasis, Bloc Party, Amy Macdonald, Kings Of Leon, Nick Cave and the Bad Seeds, Kaiser Chiefs, Seasick Steve who turned out to be incredibly good and Metallica of which i must confess i'm not such a big fan but however enjoyed it up ot one point.

Can't make up my mind about them: Tiga who initially gave me the impression that i went to a Radio 21 Kiss FM whatever house music party but who succesfully flattered me later with Beep-Beep-Beep, Mind Dimension, You Gonna Want Me and Overtime, Placebo cause they absolutely ruined "Special Needs" my official all time favourite song from them but they performed very well on other songs like Every you Every Me, Song To Say Goodbye, Taste in Men or Black-Eyed and Franz Ferdinand who quitted unexpectedly their gig in the middle of Katherine Kiss Me just cause their performance time was over.

Missed out with a bit of regret: Grace Jones, Emiliana Torrini, The Streets, Lily Allen (partially missed), Eagles of Death Metal, M. Ward and Mogwai

Trash Can: White Lies (because Harry McVeigh, the vocalist can't imitate the voice of Ian Curtis for more than 60 sec without shouting and screaming as if all of us went to heavy metal band gig ), The Killers (for their visible boredom and lack of energy in songs), Royksopp (don't get me wrong, i honestly love their work and albums but the voice of Anneli Drecker the singer they brought with them has nothing in common with the one of Karin Dreijer Andersson and when heard live, that sounds extremely disappointing)

Maraton de weekend (Kumm+Byron)

Cum sa iti petreci ziua de nume? Ai putea sa mergi la un local linistit cu muzica buna cu prietenii tai, ai putea sa mergi intr-un club sa dansezi pana cazi lat, ai putea sa mergi intr-un bar sa bei pana iti pierzi mintile. Ai putea sa faci toate astea, sau ai putea alege sa faci ceva mai bun de atat. Ai putea sa mergi la un concert live, unde o sa ai parte de muzica buna, vei fi cu prietenii tai, vei dansa pana cazi lat si poti sa si bei cat vrei. :)
Ma veti intreba poate de ce am ales sa imi incep astfel postul, ca deh, de obicei eu scriu despre concerte... Asta si intentionez sa fac, in cele ce urmeaza. De ce am zis de ziua de nume? Simplu, a mea a fost vinerea trecuta. De ce am zis de concert? Pentru ca a fost concert Kumm in Laptaria lui Enache. Imi era dor de un concert Kumm, caci am cam absentat la ultimele concerte ale trupei. Mai exact, ultimul la care am ajuns a fost cel aniversar, acum vreo luna.
Trebuie sa recunosc ca nu aveam un mare chef de concert in seara aia, dar m-am dus pentru ca nu mai fusesem de ceva timp si pentru ca stiu ca concertele Kumm au ceva special si reusesc cumva sa te scoata din starea ta obisnuita si sa te introduca intr-o stare euforica neasteptata, sau cel putin la mine cam asta este efectul.
Concertul a fost minunat. Am dansat pana nu am mai putut, am cantat, ne-am simtit bine.
Am avut 1000 de chipuri, am avut One Life Left, am avut Bara, bara, gol, gol, am avut Dictionary cantata cu publicul, am avut Hand in a Mirror. Am avut un Curse la fel de reusit ca intotdeauna si un Marty de zile mari. Minunat, absolut minunat. Si Freeze, sa nu uit de Freeze:

Si scandal, intr-o varianta mult mai dansanta. Vrem sa facem Scandaaaal!
Si mai presus de toate, am avut Little Blue, piesa care imi place foarte mult si pe care nu am auzit-o niciodata cantata live cu Catalin la voce. A iesit absolut minunat. Mai vreau, mai vreau!
La bis, am avut un Butterflies cantat mai mult de public, decat de Catalin. Bai, si ce bine stim sa cantam in cor. Pe bune! Tot la bis a mai fost si un combo The Mask- Nightflight. Un concert de exceptie, un public minunat si un singur regret dupa - a fost ultimul concert Kumm de anul acesta. Nu putem decat sa ne consolam cu faptul ca anul mai are mai putin de o luna.

*** pana atunci, puteti vizita:
www.myspace.com/kummband
www.kumm.ro
http://souncheck.adverb.ro
pentru vesti si informatii despre Kumm

Aniversare Byron 1 an

Pe 1 decembrie, formatia Byron a implinit un an. Un an plin de realizari, as zice: au avut o groaza de concerte, atat in Bucuresti, cat si prin tara, au participat la Stufstock si, cel mai important, si-au lansat primul album. Felicitarile, masa si dansul s-au tinut in Clubul Taranului.
A fost multa lume, semn ca au fost destui care au preferat sa vina la o cantare live, de bun gust, in loc sa se inghesuie ca sa vada marele brad de la Unirii.
Desi au fost cateva probleme cu sunetul la inceput, problema a parut ca s-a rezolvat pe parcurs, sau, eu stiu, pur si simplu ne obisnuisem noi cu sonorizarea. Oricum, am ceva experienta in privinta concertelor Byron, si pot spune ca indiferent de sonorizare, nu ai cum sa nu te simti bine la concertele lor.
In urma cu un an, incepusera cu Fake Life, piesa care a fost de nenumarate ori prima piesa in concerte. La un moment dat, devenise un fel de stereotip: Fake Life prima, Toast Proposal, la bis. Cu toate acestea, concertele nu au avut niciodata o structura standard, si pot spune ca de fiecare data trupa pregateste o surpriza pentru ascultatori. Nu ai cum sa te plictisesti de concertele lor. Putine trupe reusesc sa aduca ceva nou la fiecare concert, Byron este una dintre ele, lucru pentru care tin sa ii felicit.
De data aceasta, concertul a inceput, tot in forta, este adevarat, insa cu Losing Control. Am mai spus si alta data, o sa o spun si acum. Losing Control este piesa care imi place cel mai mult de la Byron. Mi-a placut de prima data si inca nu a fost o alta care sa o surclaseze, desi sunt multe altele care imi plac foarte mult. Dar, stiti cum e, prima dragoste nu se uita asa usor (as zice niciodata, dar parca e prea mult, nu?). Pentru cei care nu au avut pana acum ocazia sa asculte Byron, aceasta este piesa:

Concertul a fost ca de obicei un mix intre piesele de pe album, piesele noi si cateva coveruri de exceptie. Dintre acestea din urma, a fost unul pe care as vrea sa il amintesc, nu l-au mai cantat pana acum, si recunosc, nu m-as fi gandit niciodata ca il vor canta, dar au facut-o, si le-a iesit incredibil de bine. Dar hai, ca m-am luat cu vorba si am uitat sa spun despre ce era vorba: Audioslave - Show Me How to Live.
Pe langa coverul asta nou intrat in repertoriul Byron, am avut parte si de o piesa nou nouta, pe numele ei A Peaceful Mind, o piesa foarte draguta, de altfel. Iata si o inregistrare. Calitatea nu este extraordinara, dar ne multumim si noi cu ce avem.



Cu toate astea, trebuie sa marturisesc ca imi place mai mult Blinded by Sunshine, cealalta creatie noua marca Byron. Din nefericire, pentru aceasta nu posed inregistrare si singurul mod in care o veti putea auzi va fi daca veti merge la un concert.
Sunt cateva piese Byron la care publicul are o contributie importanta, si as aminti aici No Man's Land cu al sau pararapapai pe final, The Dawn of a Drunk Bum cu rapptararumul ei, si bineinteles "hitul verii" Essential Piece si acel againandagainandagain molipsitor care o incheie.

Seara s-a incheiat cu un o urare de "La multi ani" din partea publicului entuziasmat.

Pentru cei care au simtit nevoia de o doza in plus de Byron, la nici o saptamana departare, mai exact pe 7 decembrie, in Lapataria lui Enache (loc cu o insemnatate deosebita pentru trupa, pentru ca aici s-au lansat) a avut loc un alt concert Byron. Lume multa si de aceasta data, semn ca, desi concertul aniversar a fost destul de lung, publicul simtea nevoia de mai mult.
Nu am putut trece cu vederea forma de invidiat in care s-a aflat Cristi Matesan, care ne-a oferit un adevarat spectacol la tobe. In afara de asta, pe No Man's Land, ne-a aratat inca o data ca ar putea foarte bine sa fie si un vocalist bun, daca ar dori asta. Noi insa ii dorim o cariera cat mai lunga in spatele tobelor, ca tare bine ii sta acolo.
Concertul s-a terminat cu un cover Lazy care l-ar fi facut gelos pe insusi Bertrand Cantant daca ar fi fost de fata.

***mai multe despre Byron pe:
www.byronmusic.ro
www.myspace.com/byronmusicspace

Muse live

Am pornit vineri noapte din Gara de Nord Timisoara alaturi de Cosmin (care mi-a promis si niste poze si sper sa se tina de cuvant) si de un prieten al acestuia, Florin. Amandoi, oameni foarte de treaba pe care ma bucur ca i-am cunoscut. Pentru mine calatoria a fost destul de obositoare pentru ca nu am reusit sa adorm sub nici o forma. Prin urmare, a trebuit sa compensez lucrul asta a doua zi cu 2 cafele, un Red Bull si o gramada de cola. Sambata, am vizitat rudele si prietenii de familie ai mandrei, iar pe la 6 fara 20 am ajuns si noi la stadion, cu toate ca am aflat ca lumea a inceput sa apara acolo de la doua. Ne-am strecurat langa cei doi banateni care ne-au tinut companie pe tren si am asteptat sa intram. In cele din urma, pe la 7 fara un sfert eram deja in fata scenei, plini de entuziasm si de nerabdare.

Nu stiu cat timp a trecut pana si-a facut aparitia Brett Anderson pe scena, insa primele acorduri de chitara ale formatiei alaturi de care a cantat au avut efect puternic asupra multimii, efect care din pacate nu s-a pastrat pe tot parcursul concertului. Trebuie sa recunosc ca desi uneori mi s-a parut aproape patetic, per ansamblu prestatia lui a fost relativ buna. Ca prezenta scenica mi s-a parut extraordinar. Publicul insa nu a reactionat prea entuziast. Imi aduc aminte ca aproape de sfarsit, Anderson a intrebat publicul " Would you like to hear one more song?" iar raspunsul a fost pe masura : "Nooooooooo, Muuuse, Nooo, We want Muuuuse" =))). Nu stiu daca atitudinea pustanilor care probabil n-au ascultat Suede in viata lor sau performanta lui Brett ar fi cea care merita criticata. Oricum, reactia lui a fost cel putin hilara din moment ce a mai ramas pe scena sa cante vreo 2 piese.

La aprox. 40 de minute dupa ce a plecat fostul solist de la Suede, au intrat Muse pe scena. Aplauze frenetice, public in extaz. Knights of Cydonia a fost piesa pe care au ales-o pentru a deschide concertul. Vizual, intrarea a fost la fel de spectaculoasa caci intreaga scena s-a umplut de lumini si efecte speciale.

Mi-a placut enorm de mult Feeling Good, cantata superb si combinata cu imagini impresionante, Sing For Absolution, piesa la care aproape am incremenit hipnotizat, Starlight, si asta pentru ca cel putin in jurul meu bataile din palme ale celor din public s-au sincronizat perfect cu cele ale lui Bellamy, Time Is Running Out din cauza careia aproape ca am ragusit dar si electrifianta New Born la care mi s-a ridicat parul de pe ceafa.

Adevarul e ca toate piesele au fost exceptionale. Sunt niste performeri extraordinari, suna fantastic de bine live si se pricep de minune sa-si aduca publicul in euforie. Regrete? Space Dementia, ar fi singurul pentru ca tare mult as fi vrut s-o aud. Poate cu alta ocazie, caci au promis ca se vor intoarce:"We'll be back, Bucharest! 'Till next time!" =D
Cand am pus in cele din urma capul pe perina, urechile mele inca tziuiau iar Sing For Absolution inca-mi rasuna in creieri. A fost o experienta senzationala si cu siguranta nu o voi uita prea usor. =)

PS: O parte din concert a inregistrat-o mandra pe camera, asadar intr-una din zilele urmatoare voi face o selectie si o voi posta pe blog.